Prima dată când...

            Prima dată am votat în 2000. Dintr-un soi de teribilism am votat cu ţiganii – Partida Romilor sau aşa ceva. În turul 2 au ieşit Iliescu şi Vadim. L-am votat pe al doilea. De teamă să nu vină iar comuniştii la putere... Fâs!! Mai tarziu cu vreo 9 ani, atunci când am votat un liberal am fost acuzat că-s comunist. Şi n-am avut puterea să mă apăr.

            Prima dată când am băgat o maşină în garaj i-am spart amândouă oglinzile şi am îndoit o aripă şi o portieră. După ce am închis uşa am văzut că şi din garajul vecinului căzuseră două cărămizi.

            Prima dată când am jucat poker la aparat – de-ăla, ştii tu – eram la Sibiu în Academie. Nu mai ştiu ce isprăveam pe-acolo. Ţin însă minte că aveam puţini bani, şi trăgeam de ei să-mi ajungă până aveam să mă întorc acasă. Într-o zi ispitele au fost mai tari, aşa că am hotărât: “Îmi bag pula şi fut toţi banii!”. Am ieşit în oraş şi am băut cu nişte viitori apărători ai patriei, ca nişte viitori apărători ai patriei. Am rămas spre seară cu vreo 500 de lei pe care i-am investit în aparat. Am prins un careu şi am început să descopăr cărţile (trebuia să ghicesc dacă e neagră sau roşie). Neagră, neagră, neagră, neagră, nea..g..rră, ne..a..gg..rr..rr.ă... Mai am o carte. O fi roşie; nu se poate să fie tot neagră. Sigur e roşie. Apăs tasta roşie – nu se întâmplă nimic. Mai apăs o dată – nimic. Apăs tasta neagră... neagră era!!! Tasta roşie era defectă. Câştigasem bani cât să mai stau o săptămână fără nicio grijă. I-am cheltuit pe toţi în aceeaşi seară. N-am mai jucat niciodată.

            Prima dată când am vazut banane le adusese tata de la uzină. De Crăciun li se dădeau pachete pentru copii. Atunci am strigat: “Mamăăă, tata o adus castraveţi gaaaalbeni!”

            În ’97 am schiat pentru prima dată pe apă. Destinul făcuse sa ajung prin Americi. Iar în programul de “entertainment” era şi o partidă de schi nautic. Sport pentru care s-a inventat şi un echipament adecvat. Eu m-am prezentat la debarcader cu slipii ăia cu două numere mai mari (“Să-ţi vină şi la anu...” o zis mama când i-o cumpărat). Imaginează-ţi cum apa sărea de o parte şi de alta a schiului; iar între schiuri apele se împreunau într-un jet nenorocit. Toate numerele alea în plus de la slipi mi-au intrat direct în cur. Fain sport!

            Tot în ’97 am petrecut primul Revelion cu altcineva decât cu părinţii. Adică singur. Singur cuc. Am plecat de acasă pe la 10 jumate cu o faţă de masă de muşama, o jumate de kil de vin şi nişte ţigări de care nu ştia nimeni. Până pe la 11 jumate m-am dat cu muşamaua pe zăpadă pe un deluşor de lângă lacul Peştişorul. Pe urmă m-a dus în parcul Victoria, m-am suit într-un castan şi am încercat să mă piş de-acolo. Să vezi baftă... tocmai atunci treceau doi jandarmi. Şi s-au oprit chiar sub copacul meu să fumeze. A fost primul şi singurul Revelion petrecut în copac.

            Prima casetă cumpărată de mine: Ace of Base – Happy Nation. Din banii de tren. Am mers cu naşu’.

            Primii bani “câştigaţi” – închiriam bicicleta. Bicicleta Pegas verde care se rupea în două de la un fel de robinet. Poate îţi aminteşti modelul. Oricum, e un fel de a spune bani, pentru că primeam felii cu gem, biscuiţi, gume de mestecat... Rar mai luam câte o jucărie, pentru o oră sau două. O singură dată am luat o revistă porno ungurească. Toată ziua l-am lăsat pe muşteriu să se plimbe.

            Nu regret ziua când am pus pentru prima dată ţigara în gură. Eram în liceu în primul an, iarna. Un coleg, Gabriel D. avea un frate în anul 3, frate care fuma deja de vreo doi ani. Şi fuma împreună cu alţi colegi de-ai lui, de anul 3, într-un fel de magazie care fusese cândva budă. Atmosfera şi priveliştea erau de un boem desăvârşit: o masă cu picioare de metal – unul era sudat, nişte lăzi mucegăite, un sac cu ciment sau var, vreo trei chiuvete sparte într-un colţ – pe care nu le arunca nimeni pentru că erau pe inventar, fereastră cu şase ochiuri – unul crăpat prin care abia pătrundeau razele lunii. Primul fum a fost ca un pumn în stomac. La al doilea am crezut că vomit. Puteam să jur că nu voi fuma niciodată. Când am ajuns la dormitor cineva ne-a întrebat pe unde am bântuit. “Am fumat la fratele lu’ D.”. În liniştea care se aşternuse mirosul de tutun pe care-l împrăştiam îmi confirma statutul.

            Prima dată am băut Pepsi la restaurantul “La Doi Cocoşi” din Paşcani. Eram cu tata, eu şi soră-mea. Am avut noroc să trecem pe acolo chiar când scoteau naveta de la rece. A fost pentru prima dată când am simţit “acidul” ieşind pe nări. La soră-mea a ieşit şi “acid” şi suc pe nări.

            Prima dată când am mâncat căcat nu s-a întâmplat, de fapt, niciodată. Bunica mea se încăpăţânează totuşi să susţină contrariul. Când eram mic, mic de tot, mama m-a dus la bunica să aibă grijă de mine. Că avea o treabă. Buun. Şi bunica m-a lăsat preţ de vreo 10 minute singur. Că şi ea avea o treabă. Buuun. Şi când s-a întors şi eu aveam o treabă. Pe mâini şi pe faţă. Şi, spune bunica, aşa de tare strânsesem treaba că-mi ieşise ca plastelina printre degete. Buuuun.

            Prima dată când mi s-a rupt filmul eram tot la bunica. Băusem tot ce se putea turna. Cred că şi apa de la câine o băusem. Ştiu că am plecat la discotecă (mă rog, grajdul ăla unde un intreprinzător investise în 5 becuri colorate şi două difuzoare de pick-up rusesc Accord). Care discotecă era la vreo 3 Km de casa bunicii. Şi-am plecat de la discotecă, cu gândul la aşternuturile răcoroase care mă aşteptau şi cu privirea ţintă spre părul nostru. Era cel mai înalt păr din sat. Şi... m-am trezit... că mă linge pe faţă Bălan, câinele alb imens care băga boala în ţigani când veneau cu căldări şi cazane de vânzare. Şi parcă înţelegeam cum îmi spunea Bălan: “De ce mi-ai băut apa, câine de om?”.

            Prima dată când am avut de-a face cu poliţia, mai bine zis miliţia, aveam vreo 7-8 ani. Veniseră la noi ceva musafiri tare dragi. Ai mei cu musafirii dragi..., noi cu copiii dragi ai musafirilor..., s-a făcut noapte pe nesimţite. Ai mei cu mâncarea şi băutura, cu accent pe ultima. Noi cu jocuri, jucării şi dulciuri, cu accent pe ultimele. Pe la 12 noaptea mă-ntreabă tata dacă mi-e frică să merg până în gară, că numai acolo mai e deschis, să mai iau nişte bere. Că îmi dă 5 lei dacă mă duc. Putea să nu-mi dea nimic. Dacă cineva îmi spune “Crezi că eşti în stare să”... orice, sunt în stare. Oricum nu putea fi vorba despre frică dat fiind că în faţa blocului mă întâlnisem cu Gheorghiţă A., pe care l-am rugat să vină cu mine. Gheorghiţă era exemplul perfect de “Aşa nu!”. În sfârşit, am plecat împreună până la gară, într-o noapte caldă, printr-un Paşcani pustiu. Chiar ne simţeam stăpânii oraşului, fără să fim pătrunşi de poezie. La întoarcere ne-a încurcat chestia aia de aluminiu, sub formă de scrumieră cu picior, pe care o găseam la intrările în farmacii şi în spitale. Şi am darâmat-o. Frate, ca nişte Superman-i au apărut doi miliţieni şi au început să ne “ancheteze”: cine suntem, de unde, ce căutăm, de ce am darâmat prostia aia, dacă ştiu părinţii, ce facem cu berea, nu cumva o bem noi, etc... Prin urmare, am fost şi infractorul care avusese cândva la picioare tot oraşul natal.

            În Paşcani stăteam la bloc, la etajul patru. Prima dată când am intrat pe geam în casă... naaaah, e prea mult de povestit.

            Prima înmormântare la care am fost s-a dovedit a fi o afacere şi o lecţie de viaţă. La noi, la înmormântări, este obiceiul să se arunce cu mărunţei (pe la fântâni, parcă). De lucrul ăsta se ocupă cineva anume. La înmormântarea asta omul cu banii era un unchi de-al mamei. Care m-a văzut cum mă luptam cu ditamai handralăii pentru monezi de 25 şi de 50 de bani. Câteodată prindeam şi de 1 leu. M-a chemat bădia, Toader pe nume, şi mi-a spus: “Vezi că la fântâna aia arunc cu banii în şanţ.” sau “La biserica din vale dau la rădăcina mărului”. Deja vânam monezile de 5 lei şi 3 lei. Celelalte nu mai meritau efortul. Strânsesem o avere bunicică, pe care am pus-o într-un săculeţ. Săculeţul în care ţinuse bădia Toader bănişorii de la început. Săculeţ de pânză, care se strângea frumos la gură. Săculeţ pe care l-am pierdut. Cu tot cu bani.