vineri, 2 septembrie 2011

Stare de fapt



            Versurile au fost scrise de Tudor Gheorghe şi au fost cântate acum 11 ani, pe albumul “Mie-mi pasă!”. Mă cam pun pe gânduri versurile. Parcă nu s-a schimbat nimic, nu-i aşa?



În ţara asta, ţara pâinii,
Să aibă pâine chiar şi câinii
Guvernul nostru ne obligă
S-avem o zi de mămăligă.
Lor ce le pasă cum e traiul?!...
Scumpiră trenul şi tramvaiul,
Scumpiră tot, la cataramă.
Până şi pâinea şi tutunul...
Şi când înjuri pe şleau de mamă
Ei, cică, eu fac pe nebunul


            Versurile au fost scrise de cel mai mare pamfletar român, Constantin Tănase, şi au fost cântate acum 70 de ani în spectacolele sale. Parcă nu s-a schimbat nimic, nu-i aşa?
            Constantin Tănase a fost martor al invaziei bolşevice. A fost contemporan cu soldaţii ruşi care aveau drept misiune de luptă “rechiziţionarea” ceasurilor trecătorilor (formula celebră – Davai ceas!). Indignat, Tănase a compus un cuplet:

Rău era cu der, die, das,
Da-i mai rău cu davai ceas..
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton.
Davai ceas, davai moşie
Haraşo tovărăşie!

            După câteva reprezentaţii actorul a fost arestat, ameninţat cu moartea şi i s-a ordonat să nu mai joace piesa. În zadar, desigur. La următorul spectacol, Tănase a apărut îmbrăcat cu un pardesiu imens, cu mâinile acoperite până la coate de ceasuri. Spectatorii aplaudau frenetic deşi actorul nu scotea niciun cuvânt. Apoi şi-a deschis paltonul scoţând la iveală un ceas imens cu pendulă. Uitându-se la el, a spus doar: “El tic, eu tac; el tic, eu tac”. Două zile mai târziu era mort.
            Un om cu o educaţie medie (cele mai mari note le-a obţinut la sport şi muzică) a rămas in picioare în faţa jegului comunist. Chiar cu preţul vieţii, vorba cântecului... Mi se pare un model demn de urmat. La fel cum mi se pare un model demn de urmat şi Tudor Gheorghe. Căruia nu pot să-i spun “maestru”. Pentru că sunt prea mărunt, prea prost şi prea înveninat ca să-l pot îmbrăţişa. Constantin Tănase a spus: “Idealurile sunt ca stelele. Nu le poţi atinge, însă te ajută să te orientezi”. Tudor Gheorghe ar trebui să fie Steaua Polară.
            Şi dacă Burebista ar fi scris versuri probabil că s-ar fi potrivit tulburător de bine vremurilor noastre. Nu-i aşa?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu