La hotelul Hotel s-a săvârşit o hoţie. Paznicul a adormit şi hoţii au furat. Agitaţie; anchetatori, paznicul buimăcit, gestionarul bosumflat (e în concediu), vreo patru muncitori de la Distrigaz (aveau un deranjament în zonă), secretara Marcela, tanti Geta – femeia de serviciu somnoroasă, fetele de la bucătărie (e un botez azi şi trebuie să pregătească sala). În parcare intră două maşini: una e a recepţionerei, una e administratorului hotelului. În sfârşit, lumea vine la muncă, neştiind ce grozăvie avusese loc.
În timp ce verifică stocurile gestionarul se opreşte din când în când şi comunică lipsurile:
- Patru sticle de ulei Unisol... două kile de cârnaţi afumaţi... o pungă de cafea de 5 kile, cafea Julius Meinl, de-aia bună... încă un pachet de cafea măcinată, de juma' de kil... două sticle de Jim Beam, hm, tâlharii ăştia au obrazul subţire...
Anchetatorii notează tot. Pe măsură ce gestionarul constată prejudiciile, paznicul se îngălbeneşte şi-şi frânge mâinile.
- Nu pot să cred! Nu pot să cred! Extraordinar! O nemernicie!! O nemernicie!!!
Informat despre eveniment, administratorul îl consolează:
- N-am ce să-ţi fac, ai adormit în timpul serviciului şi nu vei primi o medalie pentru asta. Dar nu ţi se vor imputa lipsurile. Probabil vei primi o penalizare de 5%, numai aşa... ca să dăm exemplu. Pun o vorbă la patron să-ţi dea primă de sărbători şi se compesează. Mai bine te calmezi... Marcela, fă-i un ceai de tei, să se liniştească... pe urmă te duci acasă şi noi o să rezolvăm problema. Găsim noi făptaşii, stai liniştit.
- Cred că e mai bine să rămân. Nu, mai bine rămân. Nu pot să cred! Nu pot să cred!
Vine Marcela cu ceaiul.
- Uitaţi, aici aveţi ceaiul. Vedeţi că e fierbinte şi n-are zahăr deloc. Aveţi aici şi pliculeţele de zahăr.
Dispare iar şi în scurt timp se întoarce cu o cană de cafea. Zice că aşa face ea: îşi pune o cană şi pe urmă o pupă toată ziua. Că oricum e mai puţin decât la alţii care şi le fac mici şi beau câte zece pe zi. Îşi aprinde o ţigară, apoi îl ademeneşte pe paznic cu pachetul deschis:
- O ţigară?
- Mulţumesc, domnişoară. Eşti drăguţă, dar m-am lăsat de 6 luni. De fapt... şi se serveşte din pachetul încă deschis. Mâna îi tremură pe ţigara din care trage vârtos.
În vremea asta gestionarul verifică conştiincios stocurile. Se pare că celelalte sunt la locul lor, mai puţin încă o sticlă de whiskey. Paznicul e din ce în ce mai palid. Stinge nervos ţigara nici pe jumătate arsă.
- Nenorociţii, izbucneşte recepţionera. Au furat şi o pungă mare de detergent. Persil. 10 kile. Şi mai era şi un sul de material din care trebuia să facem şervete şi draperii. Un saten auriu. Să fi fost vreo sută de metri.
Anchetatorii nu scapă nimic.
- Extraordinar! Extraordinar! Ce nemernici!! Nu pot să cred!!
- Chiar cred că v-ar face bine să mergeţi acasă, insistă administratorul.
- Mai rămân un pic. Totuşi ceva nu-mi dă la socoteală. Hai, că la bucătărie puteau intra prin spate. Dar magazia de la spălătorie e chiar aici, lângă mine. Cum puteau hoţii fura 10 kile de dero şi 100 de metri de pânză fără să mă trezească?
- Ai dormit ca bou' pe coadă, nefericitule, conchide gestionarul.
- E drept, oi fi adormit, dar magazia e încuiată, iar cheia e cu celelalte chei aici, în buzunar, pe interior.
- Au intrat cu vreo cheie de rezervă.
- Exclus! Cheile de rezervă sunt în fişetul cu chei de rezervă, care e incuiat cu o cheie care e tot la mine. Apoi, către recepţioneră: du-te şi mai verifică o dată.
Inspecţia de cinci minute a dus la acelaşi rezultat. Paznicul, cu ceafa roşie de indignare:
- Mai caută, dracului, până găseşti, că eu n-am luat niciun dero, niciun material!!
Anchetatorii se opresc pentru o secundă din notat. De fapt toţi se opresc pentru o secundă. Paznicul continuă spre gestionar:
- Mai numără şi tu o dată...
Anchetatorii continuă ancheta. Ceilalţi rămân cu ochii holbaţi şi cu gurile deschise.
- Am găsit, am găsit, apare bucuroasă recepţionera. Sulul de material era în vestiar, nu ştiu cum o fi ajuns până acolo. Detergentul lipseşte....
- Caută-l, strigă paznicul. Eu n-am luat decât două sticle de ulei, cârnaţii şi un pachet de cafea măcinată...
- Aaah, ia uite unde era. E chiar aici, lângă seif. Asta chiar e culmea. Cred că l-au rătăcit fetele de la spălătorie. Hm...
Gestionarul reia numărătoarea:
- Mda, greşeala mea... sunt doar două sticle de ulei lipsă, cârnaţii afumaţi... mda, doar un pachet mic de cafea şi trei sticle de whiskey...
- Mai numără o dată sticlele, urlă paznicul. N-am luat nicio sticlă. Vezi că am şi martor, pe tanti Geta...
Faina istorioara :)
RăspundețiȘtergereO fi din "putul gandiirii lui Moromete", dar pe undeva trebuie sa "ecsiste" ceva personaje reale a caror asemanare sa fie pur intamplatoare.