E carne ce-mi dai tu, în zi cu foame.
E, după rugăciune, gândul greu
Să aflu tainici lumi printre icoane
Când sunt ateu.
Vârtejul vrăjii tale condamnate
Îmi stoarce sufletul ca pe un ţol.
Smulge ispite, vicii şi păcate
Fără ocol.
Să fie cazne, patimi şi suspine,
Le duc martiric până la soroc.
Aşa îmi cere fierul brut din mine:
Apă şi foc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu